Primele imagini care au apărut pe internet cu Dacia Lodgy m-au surprins: mă aşteptam la o caroserie angulară, cu forme simpliste, dictate de sintagma „low-cost” – cam ca în randările prezentate de ProMotor în 2009. În schimb, Dacia Lodgy venea cu o imagine de marcă fresh, total schimbată, precum şi cu un aspect general plăcut.
Aşa încât eram foarte curios care va fi primul impact când voi vedea pe viu maşina (nu am fost la Salonul Auto Geneva 2012, deci nerăbdarea mea era şi mai mare). Ei bine, imediat cum am ieşit de pe aeroportul din Marrakech am dat „nas în nas” cu maşinile de test, aliniate frumos.
Iar prima impresie, foarte puternică, a fost că Dacia Lodgy e mai mare decât îmi închipuiam. Însă nu e un „animal” aşa de înalt cum credeam, ci doar voluminos. În primul rând, roţile au doar 15 inch, iar pe laterale există nişte muchii care dau impresia de maşină mai robustă. Cam în genul lui Chevrolet Orlando, dar Lodgy are linii mai fluide, fiind departe de imaginea de crossover a rivalului.
Per total, designul maşinii e clar că nu îşi propune să scoată aplauze de la amatorii de frumos, aşa încât pot spune că Dacia Lodgy mă lasă neutru: nici nu îmi place, nici nu îmi displace, la nivelul aspectului. Cu o singură excepţie: partea frontală, cu farurile complet diferite faţă de Logan sau Duster, împreună cu grila frontală ciudat de impunătoare pur şi simpu îi conferă Daciei Lodgy o identitate vizuală reuşită.
Ce-i drept, nu prea înţeleg de ce acea formă bizară a stopurilor, însă, per ansamblu, dat fiind că Lodgy mizează pe un spaţiu interior cât mai mare (are cel mai bun raport între gabaritul exterior şi spaţiul interior util, dintre toate monovolumele actuale de pe piaţă), nu pot decât să apreciez munca designerilor. Lodgy e o „dubă de familie” suficient de faină.
Însă eram mult mai curios să văd ce înseamnă Dacia Lodgy în interior – pe următoarea pagină